A fost o perioadă în viața mea când credeam că un
post într-o corporație este locul de unde să ieși la pensie și o șansă incredibilă de a călători.

De ce? Pentru că așa vedeam succesul la milioane de
oameni, așa fusesem ghidată de școală, societate.

Sunt recunoscătoare că, acolo, în acel mediu
corporatist, am învățat multe, am crescut de la economist la conducătorul unui departament, apoi a unei companii cu peste 200 de oameni.

Totul era fantastic dar lucram destul de mult, 10-12 ore/zi, chiar și în weekend-uri, pentru că aveam de terminat rapoarte.

Da, aveam un statut bun, câștigam bine, însă nu mă
puteam bucura de familia mea și de timp petrecut cu prietenii.

Nu mă consola deloc afirmația celor din jur că “nu
poți avea și viață de familie și carieră”.